ELENÍSM s. n. 1. perioadă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor grecești de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale. ◊ cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. 2. expresie specifică limbii elene. (< fr. hellénisme) Vezi definitia »

SPINOZÍSM s.n. Sistemul filozofic al lui Spinoza, care profesează credința într-o substanță unică, infinită, cauza imanentă a întregii existențe. [< fr. spinozisme, cf. Spinoza – filozof olandez]. Vezi definitia »

DICROTÍSM s. n. modificare a undei arteriale care face să se perceapă două pulsații într-o singură sistolă. (< fr. dicrotisme) Vezi definitia »

STEREOTROPÍSM s.n. (Biol.) Tendință a unui organism, vegetal sau animal, de a intra în contact cu un solid. [< fr. stéréotropisme, cf. gr. stereos – solid, tropein – a întoarce]. Vezi definitia »

ISOMORFÍSM s.n. v. izomorfism. Vezi definitia »