BIOACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la bioacustică. II. s. f. ramură a biofizicii care studiază sunetele emise de animale în diverse împrejurări. (< germ. Bioaqustik, engl. bioacustics) Vezi definitia »

HÍPNIC, -Ă adj. referitor la somn. (< fr. hypnique, gr. hypnikos) Vezi definitia »

SANGVÍNIC, -Ă adj. v. sanguinic. Vezi definitia »

alambíc (alambícuri), s. n. – Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. Fr. alambic. Figurează deja la Cantemir, limbic, din it. lambicco, de unde ngr. λαμπίϰος, mr. lămbic, bg. lambik (DAR; Lokotsch 59). – Der. alambica, vb. (a face prea subtil). Vezi definitia »

SULFÓNIC, -Ă, sulfonici, -e, adj. (Chim.) Aparținând, referitor la sau derivat din grupul acid univalent SO₃H. ♦ Acid sulfonic = Acid care conține grupul SO₃H și se obține din acidul sulfuric prin înlocuirea unui grup hidroxil cu un anion anorganic sau un grup organic (3.) monovalent. (cf. fr. sulfonique, engl. sulfonic) [MW] Vezi definitia »