Definita cuvantului barbar
BARBÁR, -Ă s. m. f. 1. nume dat de greci și romani oricărui individ care aparținea unei populații străine. 2. (pl.) nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu; (sg.) individ aparținând unui asemenea popor. 3. (fig.; și adj.) om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan. ◊ (adv.) în mod crud, sălbatic. (< fr. barbare, lat. barbarus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu barbar
BICENTENÁR, -Ă, bicentenari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care durează de două secole, care a împlinit două sute de ani. 2. S. n. Împlinire a două secole de la un eveniment (important); a doua suta aniversare a unui eveniment. – Din fr. bicentenaire. Vezi definitia »
DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. – Din fr. dépositaire. Vezi definitia »
pensionar, pensionari s. m. (iron.) deținut, pușcăriaș. Vezi definitia »
CONCORDATÁR, -Ă, concordatari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Rar) De concordat. 2. S. m. și f. Comerciant insolvabil care a obținut un concordat (2). – Din fr. concordataire. Vezi definitia »
CIOCHINÁR, ciochinare, s. n. Mănunchi de curelușe scurte, având la capete ochiuri sau inele, de care vânătorii atârnă păsările vânate. – Ciochină + suf. -ar. Vezi definitia »