s.m. Substanta de natura proteica, determinand, la introducerea in organism, aparitia unui anticorp. – Din fr. antigène Vezi definitia »

MENȘEVÍSM s. n. curent liberal apărut la începutul sec. XX în cadrul social-democrației ruse, care se opunea prevederilor programatice marxist-leniniste. (< rus. menșevizm) Vezi definitia »

NEOARISTOTELÍSM s.n. (Fil.) Denumire dată aristotelismului Renașterii, opus celui scolastic. [< fr. néo-aristotélisme]. Vezi definitia »

DOCETÍSM s.n. Erezie de la începuturile bisericii creștine, care susținea că Iisus Cristos nu ar fi fost om decât în aparență. [< fr. docétisme, cf. gr. dokein – a părea]. Vezi definitia »

ANTIALCOOLÍSM s. n. Atitudine împotriva alcoolismului; măsuri luate împotriva alcoolismului. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolisme. Vezi definitia »