CIORDÍ, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura (lucruri mărunte); a șterpeli. – Din țig. cior (part. ciordiom). Vezi definitia »

DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV. 1. Tranz. A arăta cu probe, cu argumente, cu mărturii existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba. 2. Tranz. și refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel. 3. Tranz. (Pop.) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă. 4. Tranz. și intranz. (Pop.) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. – Din sl. dovesti (dovedon). Vezi definitia »

EFÉNDI s. m. invar. (Înv.) Titlu de politețe pus în Turcia, după un nume propriu, învățaților, funcționarilor; persoană care avea acest titlu. – Din tc. efendi. Vezi definitia »

didi s. n. invar. (în limbajul copiilor mici) suzetă; tetină. Vezi definitia »

prămândí, prămândésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a se afla, a trăi, a viețui undeva; a sta, a locui; a petrece. 2. a dura, a dăinui. 3. a amâna, a întârzia. 4. a neglija, a omite. 5. a disimula, a ascunde, a tăinui. 6. (despre animalele de tracțiune) a cruța, a nu pune la muncă. 7. (în forma: premândi) a trimite, a revărsa. Vezi definitia »