rútă (rúte), s. f. – Virnanț (Ruta graveolens). Lat. ruta, cultism din sec. XVII. Nu este cuvînt moștenit, în ciuda părerii lui Pușcariu 1489, nici probabil sl. (cf. Miklosich, Slaw. Elem., 43) sau mag. (Gáldi, Dict., 155). – Der. rutișor, s. m. (plante, Thalictrum angustifolium, T. minus, T. flavum). Vezi definitia »

ȘOAVĂ, șoave, s. f. (Reg.) Albia unui șuvoi de apă de ploaie, în zonele de deal. Vezi definitia »

SUBPERIOÁDĂ s. f. subdiviziune a unei perioade. (< sub- + perioadă) Vezi definitia »

AMFIPLÁSMĂ s. f. plasmă încă neseparată în nucleu și citoplasmă, la bacterii și cianoficee. (< fr. amphiplasme) Vezi definitia »

BIOSFÉRĂ s. f. totalitatea plantelor și animalelor care trăiesc pe pământ, în aer și în apă. (< fr. biosphère) Vezi definitia »