DOP, dopuri, s. n. 1. Bucată de plută, de cauciuc, de sticlă etc. cu care se astupă deschizătura unei sticle, a unul vas îngust etc.; astupuș. ◊ Expr. (Mare) cât un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumeț) mic și îndesat; bondoc. 2. Bucată de lemn care astupă deschizătura de sus a fluierului, a cavalului etc., lăsând o gaură mică prin care se suflă. 3. Piesă de metal cu care se închide o conductă. 4. Cerumen adunat în canalul auditiv extern al urechii, care împiedică auzul. – Cf. săs. dop. Vezi definitia »

NONSTÓP adj. inv., adv. fără întrerupere. (< engl., fr. non-stop) Vezi definitia »

PERITONEOSCÓP s.n. Abdomenoscop, laparoscop. [Pron. -ne-o-, pl. -scoape. / < fr. péritonéoscope]. Vezi definitia »

HIPERMETRÓP, -OÁPĂ, hipermetropi, -oape, adj. idem hipermetrop, -ă. Vezi definitia »

IZOSCÓP s. n. tub electronic în care condensatorul orticonului e înlocuit printr-un dispozitiv generator de câmp magnetic. (< fr. isoscope) Vezi definitia »