prăpădoámnă s.f. (înv.) prea sfântă. Vezi definitia »

CICLORÁMĂ, ciclorame, s. f. Fundal de scenă curbat, confecționat în general din pânză de culoare neutră; orizont (3). – Din fr. cyclorama. Vezi definitia »

PODÁRĂ s. f. curbă plană, loc geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct fix pe tangentele la o curbă dată. (după fr. podaire) Vezi definitia »

BREÁSLĂ, bresle, s. f. 1. (În orânduirea feudală) Organizație de castă a meseriașilor din aceeași branșă, care avea scopul să împiedice concurența dintre ei și să le păzească drepturile economice și politice împotriva exploatării feudalilor și negustorilor; o dată cu dezvoltarea modului de producție capitalist, ea se transformă într-o organizație închisă a meșterilor care exploatează calfele și ucenicii. ♦ (Înv.) Categorie socială sau profesională. Piară breasla boierească! (BOLLIAC). 2. Meserie, profesiune; funcție, slujbă. De breasla lui, ciubotar (ȘEZ.). 3. (Înv.) Trupă de soldați recrutată din breslași și din diferite categorii ale burgheziei. – Slav (v. sl. bratĩstvo). Vezi definitia »

TĂȘÚLCĂ, tășulci, s. f. Tașcă. – Din tășulă + suf. -că. Vezi definitia »