ELECTROMETRÍE s.f. Ansamblu de metode folosite pentru măsurarea diferențelor de potențial; potențiometrie. [Gen. -iei. / cf. fr. électrométrie]. Vezi definitia »

RADIOGONIOMETRÍE s. f. Metodă de determinare a direcției din care se emit unde radio, bazată pe utilizarea proprietăților antenelor receptorului. [Pr.: -di-o-go-ni-o-] – Din fr. radiogoniométrie. Vezi definitia »

-FILÍE² elem. v. filo²-. Vezi definitia »

HIPERVENTILÁȚIE s. f. ventilație pulmonară exagerată față de aportul de oxigen. (< engl. hyperventilation) Vezi definitia »

STADIMETRÍE s.f. Măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului și al stadiei; tahimetrie. [Gen. -iei. / < fr. stadiométrie]. Vezi definitia »