PEȚITÓR, -OÁRE, pețitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia; (înv. și pop.; la m.) bărbat care cere (pentru sine) în căsătorie o fată. ◊ Expr. Să (ne) șadă pețitorii, formulă glumeață cu care un musafir este invitat să ia loc sau să (mai) stea. 2. S. f. Femeie (de obicei mai în vârstă) care mijlocește cunoștința a două persoane de sex opus pentru a le înlesni căsătoria. – Peți + suf. -tor. Vezi definitia »

MELANOFÓR s. m. crematofor care conține melanină. (< fr. mélanophore) Vezi definitia »

ULTRACONSERVATÓR, -OÁRE, ultraconservatori, -oare, adj. Cu idei conservatoare exagerate. – Ultra- + conservator. Vezi definitia »

FRANCTIRÓR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur. Vezi definitia »

năzuitór, năzuitoáre, adj. (adj.) 1. (înv.) care năzuiește. 2. (reg.) insistent, obraznic. Vezi definitia »