MĂRÍRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări¹ și rezultatul ei; mărit. ♦ (Fiz.) Operație de copiere fotografică prin proiecție, în scopul obținerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; (concr.) persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială; fruntaș, demnitar. ♦ Glorie, strălucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tărie. 2. (Înv.) Mărie (1). – V. mări¹. Vezi definitia »

BADIJONÁRE s.f. Acțiunea de a badijona și rezultatul ei; badijonaj. [< badijona]. Vezi definitia »

EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. – V. extrapola. Vezi definitia »

ÎNVRĂJBÍRE, învrăjbiri, s. f. Acțiunea de a (se) învrăjbi și rezultatul ei; dușmănie, vrajbă. – V. învrăjbi. Vezi definitia »

a da la sare expr. (intl., înv.) a trimite (un deținut) la ocnă. Vezi definitia »