Definita cuvantului bazileu
BAZILÉU s. m. 1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali. 2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte. 3. titlu purtat de împărații bizantini și de regii persani până la cucerirea arabă. (< fr., gr. basileus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu bazileu
pocânzéu, pocânzéi, s.m. (reg.) ghiocel. Vezi definitia »
DEBLÉU, debleuri, s. n. Săpătură făcută sub nivelul terenului natural în vederea executării platformei unui drum ori a unei căi ferate sau a construirii unui canal deschis. – Din fr. déblai. Vezi definitia »
FOLIACÉU, -ÉE adj. Care seamănă cu o frunză. [Pron. -li-a-ceu. / cf. fr. foliacé, lat. foliaceus]. Vezi definitia »
chindéu (chindéie), s. n. – Batistă. Mag. kendö (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 114). Vezi definitia »
trohéu (-éi), s. m. – Picior de vers format dintr-o silabă lungă și una scurtă. Fr. trochée, cu pronunțare ngr. – Der. trohaic, adj. (format din trohei). Vezi definitia »