COMORÁȚIE s. f. 1. insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. 2. figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare și, sau în propoziție; epimonă. (<lat. commoratio, fr. commoration) Vezi definitia »

MEGALODONTÍE s.n. (Med.) Macrodontie. [Gen. -iei. / cf. gr. megas – mare, odous – dinte]. Vezi definitia »

RECOMPOZÍȚIE s. f. recompunere; reconstituire a unui lucru. (< fr. recomposition) Vezi definitia »

GEOGENÍE s.f. Ramură a geologiei care studiază originea și formarea Pământului. [Gen. -iei. / cf. fr. géogénie < gr. ge – pământ, genesis – naștere]. Vezi definitia »

TIXOTROPÍE s. f. lichefiere reversibilă a unor geluri sub influența unor acțiuni mecanice (malaxare, vibrare etc.). (< fr. thixotropie) Vezi definitia »