ABSOLUȚIÚNE s.f. 1. Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). [Pron. -ți-u-. / cf. lat. absolutio, fr. absolution]. Vezi definitia »

DEZILUZIÚNE s.f. v. deziluzie. Vezi definitia »

RADIOTRANSMISIÚNE s. f. transmitere prin radio a unor sunete, semnale sau imagini. (< fr. radiotransmission) Vezi definitia »

a-l ține (pe cineva) meșii expr. (pop.) a fi în stare, a putea. Vezi definitia »

păliciúne, păliciúni, s.f. (înv.) 1. arșiță, dogoare a soarelui. 2. ofilire, veștezire, îngălbenire a plantelor. 3. rugină a plantelor. Vezi definitia »