EPICURÍSM s. n. 1. concepție materialist-ateistă a lui Epicur, care îmbogățește atomismul antic, iar în etică încearcă să creeze o teorie a plăcerii raționale, de evitare a suferinței și de dobândire a unei fericiri senine; școală epicuriană. 2. larg curent de asimilare și valorificare a concepțiilor lui Epicur, în primul rând a eticii și a atomismului său, în Renaștere. (< fr. épicurisme) Vezi definitia »

INTERVENȚIONÍSM s. n. 1. amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat. 2. doctrină economică potrivit căreia statul intervine pe piața internă pentru a exercita o influență asupra prețului mărfurilor, asupra raportului dintre cerere și ofertă. (< fr. interventionnisme) Vezi definitia »

POLITEMATÍSM s. n. (muz.) principiu de compoziție care presupune existența a două sau a mai multor teme, supuse unui proces de dezvoltare. (< it. politematismo) Vezi definitia »

FETIȘÍSM s. n. Faptul de a venera fetișuri, cultul fetișurilor. ♦ Fig. Venerație exagerată, lipsită de discernământ, față de o idee, de un principiu etc. – Din fr. fétichisme. Vezi definitia »

AUTOMETAMORFÍSM s. n. transformare a rocilor eruptive sub influența soluțiilor fierbinți provenite din propria lor magmă. (< fr. auto-métamorphisme) Vezi definitia »