Definita cuvantului benedictin
BENEDICTÍN, -Ă I. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin catolic, care a desfășurat o susținută activitate în domeniul construcțiilor. ♦ muncă de ~ = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată. II. adj. 1. care aparține benedictinilor. 2. (fig.) laborios, harnic, muncitor. (< fr. bénédiction)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu benedictin
CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, întrebuințată de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Et. nec. Vezi definitia »
CASSIN [casẽ], René (1887-1976), jurist și diplomat francez. Principalul autor al Declarației Universale a Drepturilor Omului, adoptată de O.N.U. în 1948. Premiul pentru Pace (1968). Vezi definitia »
EURIHALÍN, -Ă adj. (despre organisme acvatice) care suportă variații mari ale salinității apei. (< fr. euryhalin) Vezi definitia »
zeletín s.n. (reg.) baltă cu loc de scurgere. Vezi definitia »
IACOBÍN, iacobini, s. m., adj.m. 1. S. m. Călugăr dominican. 2. S. m. Membru al celei mai radicale grupări revoluționare franceze, în perioada revoluției din 1789-1794; p. ext. democrat cu idei foarte avansate. 3. Adj.m. Care aparține iacobinilor (1), privitor la iacobini. – Din fr. jacobin. Vezi definitia »