INCLUZIÚNE s.f. Includere. 1. Particulă de material străin conținută în masa unui corp solid, într-un țesut. 2. (Log.) Cuprinderea noțiunilor cu sferă mică, dar cu conținut bogat, în noțiuni cu sferă mare și conținut sărac. 3. (Mat.) Relație între două mulțimi care au proprietatea că orice element al uneia este un element al celeilalte. [Var. incluzie s.f. / < fr. inclusion, cf. lat. inclusio]. Vezi definitia »

INCHIETÚDINE s. f. (Livr.) Neliniște. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. inquiétude, lat. inquietudo, -inis. Vezi definitia »

PURÁNE s. f. pl. colecție de texte brahmane, de după Vede, care glorifică cu precădere pe Vișnu. (< germ. Puranas) Vezi definitia »

IMPRESIÚNE s.f. 1. V. impresie. 2. (Rar) Imprimare. [Cf. fr. impression, germ. Impression]. Vezi definitia »

APERCEPȚIÚNE s.f. v. apercepție. Vezi definitia »