DACÍSM s. n. 1. ansamblu de caractere proprii dacilor. 2. element lexical de origine dacă. (< dac + -ism) Vezi definitia »

SINARMONÍSM s.n. Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. [< fr. synharmonisme]. Vezi definitia »

PARNASIANÍSM s. n. curent literar apărut în Franța la mijlocul sec. XIX în jurul publicației Parnasul contemporan, care cultiva o poezie picturală, rece și impersonală, cu virtuozități stilistice, imagism rafinat și armonie plastică, împotriva sentimentalismului, retorismului, abuzurilor fanteziei. (< it. parnassianismo) Vezi definitia »

COLABORAȚIONÍSM s. n. Atitudine sau politică de trădare a intereselor propriei țări, specifică celor care au colaborat cu ocupanții străini. [Pr.: -ți-o-] – Din colaboraționist. Vezi definitia »

HIRSUTÍSM s. n. Creștere anormală de păr pe față, pe corp și pe membre, în special la femei, datorită unor tulburări endocrine; hipertricoză. – Din fr. hirsutisme. Vezi definitia »