CULTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale acumulate de omenire în decursul vremurilor. ♦ (Arheol.) Totalitatea vestigiilor materiale (unelte, ceramică, podoabe, arme, locuințe, așezări etc.) și spirituale (manifestări artistice, magice-religioase și funerare) păstrate, prin intermediul cărora poate fi reconstituită imaginea comunității omenești dintr-o anumită epocă. ♦ Totalitatea cunoștințelor din diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectuală a cuiva. ◊ Om de cultură = persoană care are un nivel intelectual ridicat; cultură de masă = ansamblu de cunoștințe și de valori cu care masele vin în contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. Lucrările efectuate asupra solului pentru a face posibilă creșterea plantelor cultivate. ◊ Plante de cultură = plante cultivate de om. ♦ Creștere a anumitor animale. ♦ Creștere în laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsă în acest fel. 3. Cultură fizică = dezvoltarea corpului prin gimnastică și sport; știință care se ocupă cu această dezvoltare. [< lat., it. cultura, fr. culture]. Vezi definitia »

PILOTÍNĂ, pilotine, s. f. Ambarcație care conduce navele ce intră sau ies dintr-un port și care aduce pilotul¹ pe aceste nave. – Din fr. pilotin. Vezi definitia »

moțoácă s.f. (reg.) buboi mare. Vezi definitia »

păioágă s.f. (reg.) s.f. (reg.) fân păios. Vezi definitia »

CORCODÚȘĂ, corcodușe, s. f. Fructul corcodușului, de formă sferică, dulce-acrișor, comestibil. – Et. nec. Vezi definitia »