CÓNCĂ s.f. 1. Mare cochilie concavă. ♦ (Anat.) Excavație profundă a pavilionului urechii. 2. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă. [< lat., it. conca]. Vezi definitia »

STEATOLÍZĂ s. f. proces de dizolvare a grăsimilor în timpul digestiei intestinale. (< fr. stéatolyse) Vezi definitia »

șváncă¹ s.f. (reg.) jintiță. Vezi definitia »

SÁMĂ s. f. (în țările românești) 1. Recensământ făcut de domnie, pentru fixarea birului. 2. Dare în bani care îngloba toate obligațiile financiare ale birnicilor. – Din seamă. Vezi definitia »

BRUCELÓZĂ s. f. boală infecțioasă transmisibilă omului, prin alimente, de la unele animale domestice, care se manifestă prin temperatură ridicată, dureri de cap etc.; febră de Malta. (< fr. brucellose) Vezi definitia »