RĂMĂȘÁG, rămășaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a ține”) Convenție între persoane care susțin lucruri contrare și prin care cel ce va avea dreptate va primi o răsplată (în bani sau în obiecte) stabilită în momentul încheierii convenției; prinsoare, pariu, rămășeală, rămas. – Rămas + suf. -șag. Vezi definitia »

BACTERIOFÁG s. m. virus care distruge unele bacterii; fag¹. (< fr. bactériophage) Vezi definitia »

EURIFÁG, -Ă adj. (despre organisme) cu hrană variată. (< germ. euryphag) Vezi definitia »

BALTÁG, baltage, s. n. Topor cu coadă lungă, întrebuințat și ca armă. ♦ Fig. Lovitură aplicată cu acest topor. [Pl. și: baltaguri. - Var.: (reg.) baltác s. n.] – Cf. tc. balta. Vezi definitia »

șpilvág, șpilváguri, s.n. (reg.) bucată de lemn așezată transversal pe oiște, de care se prind orcicurile. Vezi definitia »