ELEVÁȚIE, elevații, s. f. 1. Reprezentare grafică, la o scară dată, a fețelor exterioare ale unei construcții, mașini etc. 2. Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului. 3. Fig. Însușirea de a fi elevat. – Din fr. élévation, lat. elevatio. Vezi definitia »

HIBERNÁȚIE s. f. hibernare. ♦ ~ artificială = hibernoterapie. (< fr. hibernation, lat. hibernatio) Vezi definitia »

GALANTOMÍE s. f. v. galantonie. Vezi definitia »

RELÍGIE s.f. 1. Formă a conștiinței sociale, constituind o reflectare imaginară a realității naturale și sociale; confesiune; credință într-o divinitate. 2. (Fig.) Crez; cult. [Gen. -iei, var. religiune s.f. / cf. lat. religio, fr. religion, it. religione]. Vezi definitia »

DESCRÍPȚIE, descripții, s. f. (Rar) Descriere. [Var.: (înv.) descripțiúne s. f.] – Din fr. description, lat. descriptio, -onis. Vezi definitia »