RUBEFÁCȚIE s. f. 1. înroșire a pielii, produsă de o substanță rubefiantă. 2. colorație roșie a solurilor, cu o desicație intensă. (< fr. rubéfication) Vezi definitia »

PETROCHIMÍE s.f. 1. Ramură a industriei care se ocupă cu prelucrarea chimică a țițeiului, a produselor petroliere, a gazelor de sondă și de cracare și a gazului metan. 2. Parte a petrografiei care se ocupă cu studiul chimismului rocilor și al clasificării lor chimice. [Gen. -iei. / cf. fr. pétrochimie, germ. Petrochemie]. Vezi definitia »

HALOMEGALÍE s.f. Hipertrofie a degetului mare de la picior. [Gen. -iei. / < fr. hallomégalie, cf. lat. hallux – degetul mare, gr. megas – mare]. Vezi definitia »

ETNOZOOLOGÍE s. f. ramură a etnobiologiei care tratează despre raporturile dintre om și mediul animal. (< fr. ethnozoologie) Vezi definitia »

OCEANOGRAFÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice și chimice din oceane și din mări și al reliefului și structurii fundului oceanelor și al mărilor; oceanologie. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin asupra florei și a faunei marine de la diferite adâncimi. – Din fr. océanographie. Vezi definitia »