ORIENTÁL, -Ă, orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Orientului sau părții răsăritene a unei țări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; răsăritean; p. restr. turcesc. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din Orient; p. restr. turc; (la pl.) popoarele din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din lat. orientalis, fr. oriental. Vezi definitia »

POSTPRANDIÁL, -Ă, postprandiali, -e, adj. (Rar) De după masa de prânz. [Pr.: -di-al] – Post¹- + prandial. Vezi definitia »

DEMENȚIÁL, -Ă, demențiali, -e, adj. Caracteristic unui nebun, care denotă nebunie. [Pr.: -ți-al] – Din fr. démentiel. Vezi definitia »

PLURIDIMENSIONÁL, -Ă adj. cu mai multe dimensiuni; multidimensional. (< pluri + dimensional) Vezi definitia »

SUPERFICIÁL, -Ă adj. (și adv.) care există numai la suprafață, fără să pătrundă în adâncime; de la suprafață. ◊ (fig.) care privește și tratează lucrurile cu ușurință, ușuratic; lipsit de adâncime; neesențial. (< fr. superficiel, lat. superficialis) Vezi definitia »