BARBITURÍSM s.n. (Med.) Intoxicație cu barbiturice. [< fr. barbiturisme]. Vezi definitia »

COMPLEMENTARÍSM s. n. (Fil.) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul. – Din fr. complémentarisme. Vezi definitia »

CATASTROFÍSM s.n. Teorie antievoluționistă, susținută de Cuvier, care atribuie cataclismelor schimbările geologice și biologice survenite pe suprafața terestră. [< fr. catastrophisme]. Vezi definitia »

VORTICÍSM s.n. Mișcare artistică de avangardă, apărută în Anglia în al doilea deceniu al sec. XX, care își propunea organizarea formelor într-un sistem de unghiuri și de curbe în jurul unui punct determinat. [Cf. engl. vorticism, it. vorticismo < lat. vortex – vârtej]. Vezi definitia »

MANIERÍSM s. n. 1. lipsă de naturalețe în comportare, afectare, afișare a unui mod de a fi altfel decât în realitate. ◊ ansamblu de procedee și mijloace de expresie formaliste în realizarea unei opere literare sau artistice, care cultivă eleganța și rafinamentul, jocul nelimitat al fanteziei. 2. formă de artă practicată mai ales în Italia în sec. XVI și XVII, prin efecte picturale rafinate, adresându-se unei minorități cultivate în materie artistică și literară. 3. comportament gestual afectat, la unii schizofrenici. (< fr. maniérisme) Vezi definitia »