Definita cuvantului bicordatură
BICORDATÚRĂ s. f. (muz.) gamă dublă executată pe instrumente la care se cântă cu arcuș. (< it. bicordatura)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu bicordatură
CURELÚȘĂ, curelușe, s. f. Diminutiv al lui curea (1). – Curea + suf. -ușă. Vezi definitia »
ELECTROACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers. [< fr. électro-acoustique]. Vezi definitia »
BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt, făcută din pământ ars. – Ucr. butelka. Vezi definitia »
TINÓVĂ, tinove, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos (unde cresc plante de baltă). – Din tină + suf. -ovă. Vezi definitia »
ANEMOFÍLĂ, anemofile, s.f. – V. anemofil [DEX'98] Vezi definitia »