Definita cuvantului bicordatură
BICORDATÚRĂ s. f. (muz.) gamă dublă executată pe instrumente la care se cântă cu arcuș. (< it. bicordatura)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu bicordatură
PALISÁDĂ s.f. 1. Obstacol, fortificație constând dintr-un gard înalt format din pari de lemn înfipți vertical în pământ și legați între ei prin nuiele etc. 2. Perete metalic mobil care protejează avioanele de pe navele portavioane de vânturile puternice. 3. (Biol.) Mod de așezare a unor celule alungite care stau una lângă alta. [< fr. palissade]. Vezi definitia »
BÉDĂ, bede, s. f. (Înv. și reg.) Necaz, pacoste. – Din sl. beda. Vezi definitia »
MICSÁNDRĂ, micsandre, s. f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micșunea, vioară-roșie (Matthiola incana și annua). ◊ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec. Vezi definitia »
GÓMĂ2 s. f. (Cu sens colectiv) Persoane care aparțin lumii elegante, societății cu pretenții de distincție; (fam.) eleganță excesivă, pretențioasă (în vestimentație). – Cf. gomă1. Vezi definitia »
SCIZÚRĂ s.f. (Anat.) Fisură pe suprafața unui organ; crăpătură. [< fr. scissure, cf. lat. scissura]. Vezi definitia »