Definita cuvantului bicordatură
BICORDATÚRĂ s. f. (muz.) gamă dublă executată pe instrumente la care se cântă cu arcuș. (< it. bicordatura)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu bicordatură
CURTÍNĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franța). 2. Zid care unește flancurile a două turnuri sau bastioane. 3. Masiv de arbori sau arbuști din cuprinsul unui spațiu verde, constituit dintr-o singură specie. [< fr. courtine]. Vezi definitia »
MIDRIÁZĂ s.f. (Med.; op. mioză) Dilatație a pupilelor; corectazie. [< fr. mydriase, cf. gr. mydriasis]. Vezi definitia »
DIFTÍNĂ, diftine, s. f. Țesătură de bumbac, deasă și rezistentă, cu una dintre fețe pufoasă. – Din fr. duvetine. Vezi definitia »
CROMATÍDĂ, cromatide, s. f. (Biol.) Porțiune rezultată din despicarea longitudinală a unui cromozom înaintea mitozei. – Din engl. chromatid. Vezi definitia »
GEOPOLÍTICĂ s. f. Teorie care susține că politica unui stat ar fi determinată de situația sa geografică. [Pr.: ge-o-] – Din germ. Geopolitik. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z