CHEF, chefuri, s. n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec). 2. Stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut. 3. Bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorință. ♦ Dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană. 5. (Înv.) Tabiet. – Din tc. keyf (lit. keyif). Vezi definitia »

SEF s.n. v. seif. Vezi definitia »

șef s.n. (reg.) astupătoare la horn, care oprește ieșirea căldurii după ce s-a stins focul. Vezi definitia »

BASORELIÉF s.n. Sculptură scoasă în relief față de un fond cu care face corp comun. [Pl. -furi, var. basoreliev, basrelief s.n. / cf. it. basso-rilievo, fr. bas-relief]. Vezi definitia »

ȘEF, – Ă, șefi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care conduce o organizație, o instituție etc.; conducător. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta; superior. ◊ Șef de orchestră = dirijor. ♦ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează unei persoane (socotită egală sau inferioară). 2. (În sintagma) Șef de lucrări = grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar; lector; persoană care are acest grad. – Din fr. chef. Vezi definitia »