maiolícă s. f. – Specie de faință. – Var. majolică. It. maiolica, și var. din fr. majolique. Vezi definitia »

prúhă s.f. (înv. și reg.) partea cea mai bună a ceva; frunte. Vezi definitia »

SUBZÓNĂ s. f. subdiviziune a unei zone. (după fr. sous-zone) Vezi definitia »

cipáimă (-me), s. f. – Limbric intestinal. Origine necunoscută. În Trans. de Nord. Vezi definitia »

MEDICÍNĂ s.f. Știință care studiază prevenirea și vindecarea bolilor. ♦ Instituție de învățământ superior în care se studiază această știință. ◊ Medicină veterinară = știință având drept obiect apărarea sănătății animalelor. [Gen. -nii. / < lat., it. medicina, cf. fr. médecine]. Vezi definitia »