HAM², hamuri, s. n. Ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracțiune) la un vehicul. ◊ Gură de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul și gâtul calului și din cele două șleauri. ◊ Expr. A trage în (sau la) ham = a trăi o viață grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepoziții) Tracțiune (cu cai). Are cai buni la ham. – Din magh. hám. Vezi definitia »

NETÁM-NISÁM adv. v. nitam-nisam. Vezi definitia »

hahám (hahámi), s. m. – Rabin. – Mr. haham. Tc. haham (Șeineanu, II, 194; Lokotsch 788; Ronzevalle 83; DAR), din ebr. hacham „învățat”; cf. ngr. χαχάμης. Sec. XVIII. – Der. haham-bașa, s. m. (înv., mare rabin), din tc. haham bași. Vezi definitia »

țărcălám, țărcălámuri, s.n. (reg.) 1. un fel de compas, în dulgherie. 2. cerc luminos al lunii sau al unei surse luminoase. 3. întindere, suprafață. 4. cheotoare la haină. Vezi definitia »

BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale și care este folosit în farmacie ca preparat aromat și curativ. ♦ Fig. Miros foarte plăcut, pătrunzător. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. [Acc. și: bálsam] – It. balsamo (lat. lit. balsamum). Vezi definitia »