MARÍN, -Ă adj. De (din) mare; care trăiește în mare. ◊ Pictură marină (și s.f.) = pictură a unei priveliști de la mare. [< fr. marin, it. marino, lat. marinus]. Vezi definitia »

FLAMÍN, flamini, s. m. Preot cu atribuții speciale în vechea Romă, care slujea fie 3 zeități principale, fie alte 12 divinități mai mici. – Din fr. flamine, lat. flamen, -inis. Vezi definitia »

DRÚMLIN s. n. colină cu contur eliptic, de origine glaciară, alcătuită din material morenic. (< fr. drumlin) Vezi definitia »

SPADASÍN, spadasini, s. m. 1. Persoană care luptă înarmată cu spada. ♦ Persoană căreia îi place să se dueleze; duelgiu; p. ext. ucigaș. 2. Sportiv specializat în probele de spadă (2). – Din fr. spadassin. Vezi definitia »

EXOCRÍN, -Ă, exocrini, -e, adj. Care are secreție externă. ♦ Glandă exocrină = glandă al cărei conținut se elimină printr-un canal excretor. – Din fr. exocrine. Vezi definitia »