BEGÁRD s. m. membru al societăților mistice care se formau în sec. XIII în scopul atingerii perfecțiunii evanghelice. (< fr. bégard) Vezi definitia »

SEFÁRD, -Ă I. adj. care aparține sefarzilor (II). II. s.m.f. nume dat evreilor din Spania și Portugalia în evul mediu. ◊ nume dat majorității comunităților evreiești din țările mediteraneene. (< fr., sp. sefardi) Vezi definitia »

CORD¹ s.n. Inimă. [< lat. cor]. Vezi definitia »

CAPITULÁRD, -Ă, capitularzi, -de, adj. (Rar) Capitulant. – Din fr. capitulard. Vezi definitia »

BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Stradă largă, dreaptă, plantată cu arbori. – Fr. boulevard. Vezi definitia »