bitúmen s. n. – Material provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii vegetale. Lat. bitumen (sec. XIX). Cuvînt rar; în locul lui se folosește asfalt. În schimb, se folosește der. bituminos, adj., din fr. bitumineux. Vezi definitia »

posomén, -ă, adj., s.m. și f. (reg.) (om) posomorât. Vezi definitia »

METILBENZÉN s.m. Toluen. (din fr. méthylbenzène) Vezi definitia »

FOSGÉN s. n. gaz incolor, ușor lichefiabil, combinație de clor și oxid de carbon, substanță toxică asfixiantă de luptă. (< fr. phosgène) Vezi definitia »

CEN¹- v. ceno²-. Vezi definitia »