CÂRÂIÁLĂ, cârâieli, s. f. Faptul de a (se) cârâi. 1. Sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit¹. 2. Fig. (Fam.) Cârtire; ceartă. [Pr.: -râ-ia-] – Cârâi + suf. -eală. Vezi definitia »

CORDÍTĂ², cordite, s. f. (Med.; în sintagma) Cordită trofică = afecțiune a coardelor vocale care determină o disfonie manifestată prin scăderea potențialului de efort vocal. – Din fr. chordite. Vezi definitia »

NĂFURÍCĂ, năfurici, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze penate și cu flori gălbui, dispuse în capitule mici; peliniță (Artemisia annua). – Cf. nafură. Vezi definitia »

TRIPALMITÍNĂ s.f. (Chim.) Ester al glicerinei cu acidul palmitic. [< fr. tripalmitine]. Vezi definitia »

BLASTOGENÉZĂ s. f. 1. formare a blastulei. 2. reproducere asexuată, la unele organisme, prin înmugurire. 3. teorie potrivit căreia caracterele ereditare se transmit prin plasma germinativă. (< fr. blastogenèse) Vezi definitia »