ANESTEZÍE s. f. 1. suprimare temporară a sensibilității corpului cu ajutorul unor agenți fizici sau chimici. 2. lipsă a sensibilității în unele boli nervoase. (< fr. anesthésie, gr. anaisthesia) Vezi definitia »

ORTODONȚÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. [Gen. -iei. / < fr. orthodontie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte]. Vezi definitia »

TAHIMETRÍE s. f. elem. taheometrie. Vezi definitia »

DISOLÚȚIE, disoluții, s. f. (Franțuzism) Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution. Vezi definitia »

ELECTROFIZIOLOGÍE s. f. ramură care studiază manifestările biocurenților ce însoțesc procesele fiziologice. (< fr. électrophysiologie) Vezi definitia »