PROLETÁR, -Ă adj. Referitor la proletariat, al proletarilor. // s.m. și f. 1. Om sărac din rândul cetățenilor liberi ai Romei antice, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută. 2. Muncitor salariat exploatat, lipsit de mijloace de producție și nevoit să-și vândă forța de muncă pentru a putea trăi. [< lat. proletarius, cf. fr. prolétaire]. Vezi definitia »

BIBLIOTECÁR, -Ă, bibliotecari, -e, s. m. și f. Persoană care are în grija sa administrarea și funcționarea unei biblioteci. – După fr. bibliothécaire. Vezi definitia »

cocalar = termen ce denumeste acele persoane lipsite de etica, neincadrate prin actiunile lor in limitele bunului simt.Se disting in general prin burtile mari , cefe groase si transpirate , lanturi groase atarnate la gat. Preferintele lor muzicale sunt formate din manele si muzica house. Vezi definitia »

ABECEDÁR, abecedare, s. n. Manual elementar pentru învățarea scrisului și a cititului; azbucoavnă, bucoavnă. ◊ Fig. Carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu. – Din lat. abecedarium, fr. abécédaire. Vezi definitia »

cobzar, cobzari s. m. informator, denunțător. Vezi definitia »