-GÓN² elem. gono-. () Vezi definitia »

SALÓN s. n. 1. cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri. 2. sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc. ◊ sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (p. ext.) expoziția însăși. 3. cenaclu literar, artistic, filozofic etc. 4. sală în care se desfășoară unele activități profesionale destinate publicului. 5. cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital. (< fr. salon) Vezi definitia »

sdrahón (-ni), s. m. – Găligan, vlăjgan. – Var. zdrahon. De la dragon, cu pronunțarea rut. (Tiktin). În Mold. Vezi definitia »

plocón (plocoáne), s. n. – Cadou, dar. Se spunea înainte despre daniile făcute, mai mult sau mai puțin silit, domnului sau marilor dregători; în epoca modernă mai ales despre daruri oferite cu o anumită solemnitate (Trans., dar de botez). – Ploconul steagului, contribuție pretinsă de fiecare schimbare de domnitor; se percepea și de la cei scutiți și de la marii boieri; pentru oamenii de rînd se micșora la două sferturi. – Plocon domnesc, impozit adițional în favoarea strîngerilor de biruri asupra oilor, grînelor și vinurilor; legiferat de Constantin Mavrocordat în medie pentru zece oi. – Var. înv. poclon. Megl. puclon. Sl. poklonŭ „reverență” (Miklosich, Lexicon, 609; Cihac, II, 269; Conev 58), cf. bg., sb. poklon. – Der. ploconi, vb. refl. (a se înclina, a face temenele, a saluta respectuos, a se umili), din sl. po(dŭ)kloniti, poklanjati; ploconeală, s. f. (aplecare, ploconire). Vezi definitia »

țitrón, țitróni, s.m. (reg.) lămâie; floare de lămâie. Vezi definitia »