BĂJENÁR, băjenari, s. m. (Înv. și arh.) Fugar care își părăsea, vremelnic, casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; pribeag, refugiat. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Din băjeni + suf. -ar. Vezi definitia »

CLAR, -Ă adj. 1. (și adv.) limpede, deslușit, curat. ◊ transparent; (despre aer, cer) senin, luminos. 2. (despre sunete, voci) care răsună distinct. 3. lămurit, evident. (< lat. clarus, fr. clair) Vezi definitia »

văcár s. m., pl. văcári Vezi definitia »

ECHISCALÁR, -Ă, echiscalari, -e, adj. (Mat.) Calitate a unei linii, a unei suprafețe sau a unei porțiuni din spațiu de a fi locul geometric al punctelor în care un scalar de câmp are aceeași valoare. – Din fr. équiscalaire. Vezi definitia »

ALTITUDINÁR, -Ă adj. (Rar) Înalt, de altitudine. [< fr. altitudinaire]. Vezi definitia »