EXTRASTATUTÁR, -Ă adj. Care este în afară de statute; nestatutar. [Cf. fr. extrastatutaire]. Vezi definitia »

OSTIÁR s.m. (La romani) Portar. [Pron. -ti-ar. / < lat. ostiarius]. Vezi definitia »

FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire]. Vezi definitia »

CENZITÁR, -Ă, cenzitari, -e, adj. Care are la bază censul (3), întemeiat pe cens. ◊ Sistem (electoral) cenzitar = sistem electoral în care recunoașterea dreptului de vot este în funcție de îndeplinirea de către alegători a anumitor condiții, în primul rând în funcție de avere. – Din fr. censitaire. Vezi definitia »

PRIMÁR, -Ă I. adj. 1. inițial, de la început, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de bază. ♦ învățământ ~ = formă de învățământ, cu caracter obligatoriu, în care se predau noțiunile elementare ale principalelor discipline; eră ~ă = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist. ◊ simplu, rudimentar, simplist. ◊ (despre cuvinte) primitiv (I, 4) o (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice producător de materii prime (agricultura și industriile extractive). ◊ (med.; despre simptome) care apare în prima fază a unei boli. 2. care se manifestă brutal; care dovedește lipsă de cultură, de rafinament. 3. (despre elemente și compuși chimici) cu o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical. II. s. m. reprezentant ales, cu atribuții administrative în orașe și comune. (< lat. primarius, fr. primaire) Vezi definitia »