STEREOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază aranjarea în spațiu a atomilor unei molecule. [Gen. -iei. / cf. fr. stéréochimie]. Vezi definitia »

ERUCTÁȚIE, eructații, s. f. Acțiunea de a eructa și rezultatul ei; eliminare pe cale bucală a gazelor din stomac; râgâială, râgâit. – Din fr. éructation. Vezi definitia »

OSTEOCONDROPATÍE s. f. proces de necrozare a unei porțiuni dintr-o apofiză sau epifiză. (< fr. ostéochondropathie) Vezi definitia »

ORGANIZÁȚIE, organizații, s. f. 1. Asociație de oameni cu concepții sau preocupări comune, uniți conform unui regulament sau unui statut, în vederea depunerii unei activități organizate. ◊ Organizație de bază = (ieșit din uz) unitate organizatorică fundamentală a Partidului Comunist Român și a Uniunii Tineretului Comunist, care cuprindea cel puțin trei membri. 2. Mod de organizare, orânduire, aranjare; rânduială, alcătuire. – Din germ. Organisation, fr. organisation, rus. organizațiĩa. Vezi definitia »

ARTROLOGÍE s. f. ramură a anatomiei care studiază articulațiile; desmologie. (< fr. arthrologie) Vezi definitia »