CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). – Cânepă + suf. -ioară. Vezi definitia »

vămuiálă s. f., g.-d. art. vămuiélii; pl. vămuiéli Vezi definitia »

fârțoágă, fârțoáge, s.f. (reg.) femeie ușuratică, zglobie, zburdalnică. Vezi definitia »

GRAMÓLĂ s. f. dispozitiv pentru frământarea și omogenizarea mecanizată a aluatului. (< it. gramola) Vezi definitia »

HÍOLĂ s. f. (Reg.; în loc. adv.) În hiolă = târând după sine, împingând cu sine. – Et. nec. Vezi definitia »