raz (rázuri), – 1. Unealta cioplitorului de piatră. – 2. Răzuitoare. Sl. razŭ „tăiș” (Tiktin), cf. sb. raz. S-a contaminat cu a arde „a răzui”, schimbînd într-un anumit fel semantismul cuvîntului sl., în așa fel încît der. exprimă mai curînd ideea de „a răzui” sau „a nivela” decît cea de „a tăia”. Der. răzui, vb. (a îndepărta un strat; a nivela); răzuitoare, s. f. (unealtă de ras); răzuitură, s. f. (radere); răzătoare, s. f. (unealtă cu care se rade); răzuș, s. n. (daltă, otic, răzuitoare, frînă la războiul de țesut; sapă); răzușe, s. f. (Trans., răzuitor); răzălui, vb. (a răzui), din mag. reszelni (Cihac, II, 623; Gáldi, Dict., 154); răzălău, s. m. (Mold., Banat, răzător). Vezi definitia »

EXTÁZ s. n. 1. stare emoțională de exaltare, care se naște din contemplarea unor lucruri extraordinare și în care toate preocupările și sentimentele dispar în fața unui singur sentiment dominant de admirație. ◊ afecțiune nervoasă în care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzații. 2. admirație profundă, încântare. (< fr. extase, gr. ekstasis) Vezi definitia »

PERVÁZ, pervazuri, s. n. 1. Cadru de scânduri care acoperă rostul dintre perete și tocul unei uși, al unei ferestre etc.; p. ext. partea de jos a tocului unei ferestre. ♦ Deschizătură în care este situată o ușă sau o fereastră. 2. Șipcă sau scândură îngustă, fixată la marginea dinspre perete a unei pardoseli de lemn pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. ♦ Piesă de lemn așezată la partea superioară a unui lambriu, pentru a forma o cornișă mică. 3. (Astăzi rar) Ramă, cadru (din lemn) pentru un tablou, o oglindă, un instrument etc. [Var.: (reg.) priváz s. n.] – Din tc. pervaz. Vezi definitia »

PERICLÁZ s. n. oxid natural de magneziu. (< fr. périclase) Vezi definitia »

UCÁZ, ucazuri, s. n. (Înv. și pop.) Ordin, ordonanță, decret. ♦ Fig. Hotărâre care nu admite discuție. – Din rus. ukaz. Vezi definitia »