gúmă (gúme), s. f. – 1. Substanță vîscoasă folosită în industrie. – 2. Radieră. – Var. gomă. Lat. (germ.) gummi (sec. XIX). – Var., din fr. gomme, este înv. cu uzul său general, și se păstrează cu sensul de „afectare, pedanterie”, de asemenea propriu fr. – Der. gomos, s. m., din fr. gommeux; guma, vb., din fr. gommer; gumos, adj., din fr.; gumilastic, s. n. (cauciuc), din ngr. γόμμαλάστιχα. Vezi definitia »

MREÁNĂ, mrene, s. f. Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, care poate ajunge până la o greutate de 4-5 kg (Barbus barbus). – Din bg. mrĕana, scr. mrena. Vezi definitia »

ARHIDUCÉSĂ s. f. titlu purtat de prințesele fostei case imperiale a Austriei. (după fr. archiduchesse, it. arciduchessa) Vezi definitia »

SCÚLĂ, scule, s. f. 1. Piesă folosită pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor și a proprietății acestora; unealtă, instrument. ♦ Parte activă a unei scule (1), care acționează nemijlocit asupra materialului de prelucrat. Pânza de oțel constituie scula ferăstrăului. ♦ Fig. Persoană, acțiune, fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop; instrument. 2. (Înv.; la pl.) Obiecte de preț; giuvaere, bijuterii. – Et. nec. Vezi definitia »

MĂGURÍCĂ, măgurele, s. f. Diminutiv al lui măgură. – Măgură + suf. -ică. Vezi definitia »