HIEROGAMÍE s. f. împreunare a unui zeu cu o zeiță sau a două principii de sex opus, care figurează într-un mare număr de religii. (< fr. hiérogamie) Vezi definitia »

TEXTOLOGÍE s. f. disciplină filologică, pregătirea pentru tipar a textelor clasice în forma lor autentică. (< rus. tekstologiia) Vezi definitia »

ANOMÍE² s. f. neputința de a evoca nume de persoane, localități etc. (< fr. anomie) Vezi definitia »

ERÚPȚIE s.f. 1. Ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc.; erupere, țâșnire, izbucnire. ◊ Erupție vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei și de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism. 2. Erupție solară = creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei. 3. Apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe în cazul unor boli. [Gen. -iei, var. erupțiune s.f. / cf. fr. éruption]. Vezi definitia »

DENOMINÁȚIE s.f. Denumire, numire. ♦ Poreclă. [Gen. -iei, var. denominațiune s.f. / < fr. denomination, cf. lat. denominatio]. Vezi definitia »