ISOSPORÍE s.f. v. izosporie. Vezi definitia »

LOBECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune chirurgicală a unui lob, practicată pe un plămân sau pe creier. [Gen. -iei. / < fr. lobectomie, cf. lat. lobus – lob, gr. ektome – excizie]. Vezi definitia »

COMICĂRÍE, comicării, s. f. (Pop.) Faptă, situație care provoacă râsul; caraghioslâc. – Comic + suf. -ărie. Vezi definitia »

NEGÁȚIE s. f. 1. negare. ◊ judecată, propoziție care neagă ceva. ◊ semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică). ◊ cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții. 2. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării. ♦ negarea ĩ = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului. 3. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post. (< fr. negation, lat. negatio) Vezi definitia »

DISGRAVIDÍE s. f. gestoză. (< fr. dysgravidie) Vezi definitia »