MONOTELÍSM s. n. doctrină religioasă care susține că Isus Christos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. (< fr. monothélisme) Vezi definitia »

CONFUCIANÍSM s.n. Curent filozofic-religios apărut în sec. V î.e.n. în China, potrivit căruia soarta omului este determinată de „cer” și care propovăduia respectul și supunerea necondiționată față de cei superiori ca situație socială. [Pron. -ci-a-. / < fr. confucianisme, cf. Confucius – filozof și moralist chinez]. Vezi definitia »

BIUROCRATÍSM s.n. v. birocratism. Vezi definitia »

PERIPATETICÍSM s. n. (Rar) Peripatetism. – Peripatetic + suf. -ism. Vezi definitia »

LETRÍSM s.n. Mișcare literară formalistă din Franța, care consideră că poezia s-ar defini exclusiv prin expresivitatea literelor, îmbinate eufonic, arbitrar. [< fr. lettrisme]. Vezi definitia »