ERGÓNĂ, ergone, s. f. Nume generic dat unor substanțe organice (enzime, hormoni, vitamine) din constituția celulelor vii, a căror acțiune constă în stimularea funcțiunilor celulare. – Din fr. ergones. Vezi definitia »

MORĂREÁSĂ, morărese, s. f. Morăriță. – Morar + suf. -easă. Vezi definitia »

spérlă (-le), s. f. – Funingine, negreală, spuză. – Var. șperlă. Origine incertă. Dacă acest cuvînt este expresiv, cum pare să indice suf., trebuie pornit de la ideea de „producere de scîntei”, cf. sfîrîi, pîrîi (se numește sperlă spuza care acoperă focul cu mult fum). Legătura cu sl. para „fum”, mag. pernje „cenușă fierbinte” (Cihac, II, 243) este dubioasă. – Der. șperli (var. șparli), vb. (a fugi, a o întinde; a fura), se leagă mai puțin de sensul actual al lui șperlă, decît de rădăcina lui expresivă (după Conev 61, din bg. spărljam, care pare să provină din rom.). Vezi definitia »

CENTÁURĂ s. f. v. țintaură. Vezi definitia »

PISÉTĂ, pisete, s. f. (Chim.) Aparat de laborator care proiectează un jet lichid. – Din fr. pissette. Vezi definitia »