aliór (alióri), s. m. – Plantă, laptele cîinelui. Var. arior, aleúr. Lat. aureolus (Candrea, GS, III, 423); cf. prov. auriol. După Hasdeu, din lat. hellĕbŏrus, opinie acceptată de Pușcariu 65 cu observația că fonetismul nu pare clar. Vezi definitia »

PROVOCATÓR, -OÁRE I. adj. care provoacă; provocant. ◊ ostentativ. II. s. m. f. cel care instigă. (< fr. provocateur, lat. provocator) Vezi definitia »

CARDIOINHIBITÓR adj. nerv ~ = ramură a nervului vag care are funcția de a rări bătăile inimii. (< fr. cardioinhibiteur) Vezi definitia »

BUGETIVÓR, -Ă adj. (Peior.; despre persoane) Care trăiește în mod parazitar din bugetul statului. [< fr. budgétivore]. Vezi definitia »

PLISCUȘÓR, pliscușoare, s. n. Diminutiv al lui plisc. – Plisc + suf. -ușor. Vezi definitia »