SERÁC s.n. (Geol.) Turn de gheață, proeminență rezultată din intersectarea crăpăturilor din cuprinsul ghețarilor. [< fr. sérac]. Vezi definitia »

lac (lácuri), s. n. – Vopsea, glazură, etc. Fr. laque sau germ. Lack. – Der. lăcui, vb.; lăcuitor, s. m.; lachirui, vb. (înv., a da cu lac), din germ. lakieren (Borcea 195). Vezi definitia »

TRÁCO-DAC, -Ă, traco-daci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din triburile trace care au locuit în Dacia. 2. Adj. Care aparține traco-dacilor (1); privitor la traco-daci (1); traco-dacic. – Trac + dac. Vezi definitia »

șofrác (-ci), s. m. – (Bucov.) Pasăre (Troglodytes parvulus). – Var. Banat șofrag. Sl., cf. sb. čvorak „graur”, švraka „coțofană” (Candrea; Scriban); dar lipsește veriga de legătură. Trebuie să fie cuvînt identic cu șofran, s. m. (Banat, varietate de șoim, Lanius collurio), care pare că s-ar fi contaminat cu șofran (planta). Vezi definitia »

strenác, strenáce, s.n. (reg.) parte a sacoviștei (unealtă de pescuit) care constă dintr-o nuia de frasin de 3-4 metri, fixată în scobitura cozii acesteia. Vezi definitia »